Comportamentul copii intre 2-3 ani

    Acest articol sper sa fie adus la cunostinta mamei mele si celorlalte mamici care pun in valoare mai mult obiectele decat copilul dornic sa descopere mediul din jurul lui.
    Astfel dupa ce copilul reuseste sa stapanesca intr-o anumita masura mersul si spatiul din jurul lui, toate lucrurile din calea lui devin tinta a distrugerii. Ei trag de fire, rup hartii, imprastie decoratiuni, sparg bibelouri si alte nazdravanii. Parintii au tendinta sa spuna ca o fac din obraznicie, insa de fapt copilul mic nu stie ca ce face este rau. Este doar o etapa a dezvoltarii lui.

De ce strica copilul lucrurile din jurul lui?

    In dorinta de cunoastere si explorare. Acum, ca se poate misca liber, fara ajutorul parintilor, copilul are libertatea de a testa rezistenta tuturor lucrurilor inconjuratoare in dorinta de a afla lucruri despre ele. Asadar, pentru un copil de 3 ani dezmembrarea unei jucarii nu reprezinta o rautate specifica copiilor obraznici, ci o nevoie de a afla mai multa despre jucaria respectiva.Este important de specificat, insa, ca toate actiunile catalogate de adulti drept distructive (scoaterea cartilor din biblioteca, a rufelor din dulap, dezasamblarea si deteriorarea jucariilor si obiectelor la care ajung, mazgalirea peretilor, etc) sunt de fapt, in modul de percepere al copilului (care nu are formate notiunile de distrugere si stricare) actiuni de cunoastere si cucerire a mediului inconjurator.

    Copilul nu cunoaste sensul verbului a strica. El gaseste o placere in a strica telefonul mobil pe care-l are prin preajma, incercand sa il dezmembreze. Actiunile pe care le fac ei sunt cele pe care le vad la parinti. De exemplu, daca il vezi pe copil ca incearca sa desfaca telecomanda sau telefonul, cel mai probabil v-a vazut pe voi facand asta. Prin distrugerea obiectelor copiii incearca doar sa se poarte si ei "ca oamenii mari". Alteori, o face pur si simplu din curiozitate. Doar pentru a vedea ce se intampla daca tranteste paharul, daca varsa farfuria cu mancare etc. In putine cazuri ce-i drept astfel de mici stricaciuni sunt facute accidental. Trebuie sa intelegi ca la varsta prescolara copiii sunt curiosi si ca aceste actiuni sunt normale, nu rau-intentionate. Insa tu ai rolul de a-l ajuta sa inteleaga ca nu e bine ceea ce face, explicandu-i care sunt consecintele actelor lui.

Cum e mai bine sa procedezi cand copilul mic distruge lucrurile din casa?

• nu te enerva si in niciun caz nu tipa la el;

• nu il certa si nu ii pune interdictii; daca faci asta s-ar putea sa nu ai efectul scontat, ba dimpotriva;

• intreaba-l mai bine de ce a facut acel lucru pentru a stii cum sa ii corectezi comportamentul si pentru a-l orienta pe viitor spre o cale mai buna a satisfacerii curiozitatii;

• explica-i ce poate pati de pe urma comportamentului lui; spune-i cum se poate rani atunci cand sparge ceva de sticla sau trage de firele din priza si cat de tare doare acest lucru;

• atentie foarte mare la pedepsele pe care le aplici; avand in vedere ca actiunile lui nu sunt facute cu rautate, iar ei nu stiu la aceasta varsta ca ceea ce fac este rau, nu trebuie aplicate pedepsele decat cand incepe sa creasca; abia dupa ce ii explici ca nu e bine ce face si ca purtarea neadecvata suporta consecinte pedepsele isi au rolul;

• tine departe de copil obiectele cu potential mare d erisc: cutite, obiecte de sticla etc.;

• pune aparatoare la prize, colturi si in alte zone ale casei in care micutul se poate rani cu usurinta.

Cum facem față acceselor de furie și toanelor

Cum rezolvăm accesele de furie
Este posibil ca uneori copilul tău să aibă un acces de furie. Însă cu puţină răbdare îl vei putea calma. Iată câteva sfaturi utile care te pot ajuta să îl transformi într-un îngeraș.

Evită accesele de furie
Este perfect normal ca juniorul să aibă câte un acces de furie. De obicei începe atunci când îi spui să facă ceva ce nu vrea, cum ar fi să îmbrace o anumită haină. Când eşti în această situație, vorbeşte încet cu el, astfel încât să nu se enerveze. De asemenea nu este nevoie să respecți o regulă strictă. Uneori este bine să faceţi compromisuri. De exemplu, odată ce l-ai convins să îşi pună haina, nu contează că nu trage fermoarul imediat. Bucură-te că a pus haina pe el!

Ce faci dacă juniorul tău are un acces de furie
Uneori au loc accidente, deci atunci când intuieşti că micuţul tău este pe cale să facă un acces de furie, asigură-te că nu se poate răni. O metodă de a te asigura că nu păţeşte nimic este să îl ţii ferm până se linişteşte. Pe măsură ce se calmează și se simte aproape de tine, lacrimile vor înceta și va dori probabil să fie mângâiat. Unora dintre copii nu le place să fie ținuți. Atunci când copilul tău are nevoie de mai mult spațiu, mută lucrurile care sunt în pericol de a se sparge sau care l-ar putea răni. Reține că nu poți vorbi rațional cu un copil care are un acces de furie. Permite-i deci să se liniștească de la sine, ceea ce va și face într-un final!

Păstrează-ţi calmul
Copiii își imită adesea părinții, deci încearcă să rămâi calmă într-o astfel de situaţie. Micuţul tău va înţelege în curând care este ideea.

Fii perseverentă
Vrei să îi arăţi că un acces de furie nu schimbă nimic. Dacă s-a supărat că nu îl laşi în grădină, nu te răzgândi. La fel și dacă aţi planificat o plimbare înainte de mica lui izbucnire, continuați după ce s-a calmat.

Ieșiți în mulțime
Un drum la magazine, parc sau un restaurant cu piticul nu trebuie să se transforme într-o dramă.
Stai relaxată și copilul tău se va simți la fel.

Depăşirea acceselor de furie
Nu este ușor să fii junior cu toate sentimentele noi care apar. Și nu este nici pe departe ușor să fii părinte uneori! Deci, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să nu îţi mai faci griji. Toanele juniorului se vor schimba pe măsură ce cresc, iar până ajung la vârsta preșcolară, se liniștesc mult. Acordă-i timp. Se va transforma în curând într-o persoană rezonabilă și vorbăreață.

Cum îl înveți să împartă lucrurile lui cu ceilalți

Dacă juniorul tău nu vrea să împartă jucăriile sau recompensele lui cu alți copii, nu îţi face griji, este o atitudine normală. De fapt, în această etapă copiii pot fi foarte posesivi, iar expresia lor preferată este „E al meu!”. Înseamnă deci că micuţul tău are nevoie de timp pentru a înțelege ideea de a împărți. Iată câteva sfaturi care să te ajute să îl încurajezi să împartă:

Încurajează-l pe cel mic să împartă 
Juniorii învață copiind ceea ce fac cei din jurul său. Învață-l deci să înțeleagă de ce trebuie să împartă și beneficiile pe care le aduce această activitate de a ȋmpărţi cu ceilalţi.

De exemplu, așează-te să mănânci unul dintre fructele lui preferate. Spune-i că abia aștepți să îl mănânci și cât de mult crezi că o să-ţi placă. Apoi spune-i că ţi-ar plăcea și mai mult dacă i-ai da și lui o jumătate din fruct. În timp ce mănânci, vorbeşte-i despre lucrurile de împărțit. Apoi cere-i și lui să împartă un fruct cu tine.

El trebuie să simtă că a fost recompensat, în loc să i se ia ceva. Astfel va începe să înțeleagă că a împărți înseamnă doi oameni care își dau ceva unul celuilalt, ceva care „face lucrurile mai bune”.
Data viitoare când se joacă cu prietenii, vorbeşte cu piticul tău despre a împărți jucăriile înainte să se întâlnească. Reaminteşte-i de fructe și de modul în care împărțitul dublează plăcerea.

Semne că sunt gata să împartă
Înainte de fi gata să împartă în mod corespunzător, juniorilor le place uneori să le arate altor persoane posesiunile, fără a renunța însă la ele. Această atitudine seamănă mai mult cu o tachinare sau un refuz de a împărți, dar de fapt este un pas important către împărțit. Lăudați deci acest comportament și el va începe treptat să împartă cu ceilalţi.

Încercați împărțitul în grup 
Mai mult decât alimentele sau hainele, jucăriile reprezintă lucrurile pe care juniorii sunt cel mai puțin dispuși să le împartă. Cheamă deci câțiva prieteni ai celui mic și pune-i să picteze sau să deseneze cu vopseluri sau creioane. Ideea este ca el să împartă cu ei (asigură-te că vopselurile sau creioanele nu sunt efectiv ale unuia dintre ei). Împărțitul devine atunci un efort de grup, ceea ce este pozitiv și amuzant.

Alte activități amuzante care încurajează activitatea de a împărți includ prepararea biscuiților sau prăjiturilor împreună și cântatul la instrumente muzicale.

Atunci cand micutul tau se comporta nepotrivit si iti vine sa urli la el sau sa il pedepsesti adu-ti mereu aminte ca nu o face din rautate si ca tu este cea responsabila cu "civilizarea" lui.

• vorbeste mereu cu el si explica-i cum trebuie sa se poarte si ce comportament sa adopte in fiecare situatie (in public, in privat);

• incurajeaza comportamentele potrivite si aplica disciplina pozitiva;

• fii un exemplu pentru el, pentru ca asa are foarte multe de invatat; 

• copiii adora sa imite ce vad in jurul lor.

Setea de cunoastere la copilul mic

La varsta de 3 ani, copilul are deja dezvoltata o mare parte a limbajului. El poate lega propozitii coerente si stapaneste o multime de cuvinte.

De asemenea, dezvoltarea psihica si motorie permit copilului sa fie avid dupa cunoastere si dupa acumularea de informatii noi.

Pe masura ce creste, copilul acumuleaza o multime de informatii din modul in care interactioneaza cu ceilalti si din joaca.

Varsta prescolara este caracterizata prin curiozitate. Este dornic sa afle cat mai multe si face acest lucru explorand mediul inconjurator. Ei iti vor atrage continuu atentia cu privire la tot ce iese in cale din dorinta de a sti cat mai multe.

Este important sa raspunzi solicitarilor lui si sa ii stimulezi dorinta de cunoastere, pentru ca in primii ani de viata copilul acumuleaza cele mai multe informatii, chiar mai multe decat in scoala. In plus, il va ajuta in etapa scolara sa fie motivat spre invatare.

Curiozitatea si varsta lui "de ce", "cum" "ce"

Odata cu implinirea a 3 ani de viata majoritatea copiilor incep sa adreseze parintilor interminabilele "de ce" - uri. Desi nu este deloc usor de mentinut calmul in aceste situatii, parintii trebuie sa aiba in vedere ca - prin raspunsuri rabdatoare la intrebari de genul:

"de ce?", "ce este?", "cine este?", etc., isi vor ajuta copilul in formarea sigurantei de sine si a echilibrului interior si in dezvoltarea capacitatilor de cunoastere si de comunicare.

Toate intrebarile lor au ca origine curiozitatea, care se manifesta printr-o explozie de cuvinte, adica prin intrebari.

Copiii de 3 ani sunt curiosi in legatura cu lucrurile care ii atrag. Satisfacerea curiozitatii lor ajuta copilul sa se dezvolte, sa se imbogateasca cu noi cunostinte si sa reflecteze asupra unor lucruri. Parintii sunt cele mai la-ndemana surse pe care le pot intreba cu privire la ceea ce le atrage atentia.

Cum reactionezi la intrebarile copilului?

Desi intrebarile micutului tau pot parea uneori enervante si cicalitoare, poate chiar nelalocul lor, este important sa iti pastrezi calmul si sa fii dispusa sa ii raspunzi. Nu conteaza ca intreaba "de ce cade apa din cer", "cum lumineaza soarele", "de ce prajitura e dulce" etc. Pentru el toate au o semnificatie si o utilitate.

• raspunde-i sincer copilului la fiecare intrebare folosind un vocabular adecvat;

• foloseste-te de exemple si scenarii familiare lui atunci cand ii raspunzi la intrebari;

• permite-i sa exploreze lucruri si locatii noi in loc sa ii raspunzi verbal la o intrebare, va invata mai usor daca se confrunta cu ele;

• jocurile si cartile sunt un mijloc esential de satisfacere a curiozitatii la copil;

• incurajeaza-l continuu sa puna intrebari, chiar daca sunt nenumarate si intortocheate; numai asa poate acumula informatii noi si se poate dezvolta din punct de vedere cognitiv;

• incurajeaza-l sa gaseasca singur raspunsuri la intrebari; cel putin intreaba-l care crede el ca ar fi raspunsul; ii da mai multa incredere in el si il ajuta sa gaseasca mai usor solutii la unele probleme.